Curajul de vorbi

Romania a ramas putin urma cu modernizarea, principiile si ideile inovative. In America dai peste orice, de la casatorie intre aceleasi sexe pana la oameni alergand goi pe strada pentru a protesta. Nu spun ca acelasi lucru trebuie neaparat facut si la noi, dar incerc sa sublieniez ideea de nonconformism. Ei, dintotdeauna  au stiut cum sa iasa din anonimat si sa isi promoveze tara si cultura. La noi, abia gasesti cateva restaurante vegetariene, cu toate ca sunt foarte multi care au adoptat stilul asta de viata inca de acum mult timp. Si pe acestea, le gasesti rasfirate, cate unul printr-un coltisor al tarii. Sa nu mai vorbim de restaurantele chinezesti care sunt si astea putine la numar. Noroc de cate un chinez care a avut ceva mai multa initiativa si deschis cate un restaurant chinezesc in Bucuresti care mai seamana a China. Si  sa nu mai vorbim de parcurile de distractii, care ne lipsesc cu desavarsire. Avem niste imitatii ieftine care pot incanta doar ochiul unui copil. De fapt, nu avem  mare lucru din punctul asta de vedere, dar avem o tara minunata din alte considerente.

Ideea este ca,  noua ne lipseste curajul. Rareori avem puterea sa spunem ceea ce ne deranjeaza. Influentele din partea unora sau a altora sunt deja prea mari pentru a putea sa te zbati pentru cauza ta. Suntem un popor caruia ii place ce vede in alte tari, dar rar reuseste sa aplice si in tara sa. In afara de cativa oameni, care fac diferenta din acest punct de vedere, restul sunt oameni care dau din gura si nu fac nimic. Avem o tara prea frumoasa ca nu fie exploatata de turisti. Am putea sa facem bani frumosi numai in baza asta si ne punem la punct din toate punctele de vedere. Chestia este ca nu prea se vrea, si-atunci, nu prea avem ce face.