Pielea palida asociata cu europenii este o raritate genetica. Gena pielii colorate SLC24A5 exista in doua variante: inchisa (D) si deschisa, luminoasa (L). Fiecare om mosteneste o astfel de gena, o varianta de la fiecare parinte. Cei care au DD au pielea inchisa la culoare, cei cu LL sunt foarte palizi, cei cu DL sunt undeva la mijloc in privinta culorii pielii. De aceea copiii pot sa aiba pielea mai deschisa sau mai inchisa la culoare. De asemenea, dintre gemeni, unul poate avea par negru, piele de culoare inchisa, celalalt poate avea par rosu, piele palida.
Populatiile vechi europene au ajuns sa aiba piele palida dupa ce au plecat din Africa, acum 40.000 de ani, ca o masura de adaptare pentru a sintetiza mai multa vitamina D, la latitudini nordice, unde sunt mai putine radiatii UV decat la tropice. Primul european cu pielea inchisa la culoare s-a imbolnavit din cauza lipsei de vitamina D, care ducea la oase mai slabe, asa ca albii aveau avantaje in acelasi mediu. Insa lucrurile nu sunt asa de simple in lumea geneticii. Europenii au avut pielea de culoare inchisa pana acum 8.000 de ani. Un schelet descoperit in Spania, vechi de 8.000 de ani, avea markerii genetici pentru ochi albastri, dar nu si pentru piele deschisa la culoare si era mai apropiat din punct de vedere genetic de europenii nordici moderni decat de europenii sudici moderni.
Noua teorie spune ca fermierii din Neolitic aveau pielea deschisa la culoare pentru a lua mai multa vitamina D de la Soare, insa numai dupa ce au dezvoltat agricultura si au adoptat o dieta bogata in cereale fara vitamine. Europenii care traiau din vanatoare erau mai inalti, cu pielea inchisa la culoare, cu ochii albastri uneori, intr-un contrast suprinzator fermierii micuti de inaltime, cu pielea palida.
