Cand eram acasa la mama, nu prea intelegeam eu ce inseamna notiunea de soacra. Si nici nu ma interesa prea mult, sincera sa fiu. Dintre toti prietenii pe care i-am avut, am cunoscut doar 2 mame, cea a sotului, si a inca unui tip. Cea a tipului m-a placut, probabil fiindca nici nu se gandea ca vom ajunge sa ne casatorim. Ca asa fac mamele de baieti. Cat timp relatia nu ajunge prea departe, e un inger de femeie. Dar de cum ajungi sa oficializezi relatia, se transforma intr-o scorpie.
Eh, actuala soacra, si-a aratat de la inceput adevarata fata. Din start nu i-a placut de mine. La inceput m-a afectat, fiindca nu intelegeam ce naiba i-am facut. In timp insa, a inceput sa ma doara undeva, si efectiv o ignoram. Azi vorbesc cu ea, doar din politete, si doar din respect pentru sotul meu. Daca ar fi dupa mine, nu as vorbi cu ea niciodata. Aceeasi problema o are al meu cu mama. Nu se plac si gata. Si eu nu intervin intre ei. Fiindca nu imi place. Nu am cum sa o fac pe mama sa il placa si nici invers. Doar ca, ghinionul sotului e ca ai mei stau la 10 km de noi, iar ai lui la vreo 50. Asa ca pe ai mei ii vizitam frecvent, pe cand la ai lui nu mergem aproape niciodata. Nu am sa uit momentele in care soacra mea, nu a miscat un deget sa isi ajute odrasla cand a dat de greu. A preferat sa se simta ea o doamna, si sa-si lase copilul sa moara de foame. Iar socrul meu, statea si se uita la ea. Nu zicea nimic. Niciodata nu isi pot ajuta copilul cu nimic, ca vezi doamne ei l-au crescut pana la varsta asta, acuma sa se descurce. Nu de alta dar trebuie sa aiba si ea grija de aspectul ei, ca toata viata numai de casa s-a ocupat.
Prin urmare nu ma supar ca nu ne vizitam. Oricum nu o am la inima, si nici nu am sa o am vreodata. A facut prea multe magarii ca se se poate numi mama sau bunica. Nu si-a vazut nepoata de mai bine de un an si jumatate. Vezi doamne e bolnava si nu poate sa se deplaseze pana la noi. Pai nici eu nu ma pot deplasa pana la ea, ca e prea scump drumul. Asa ca fiecare cu casa ei, si ne-am vedea cand om putea.
