Stiinta subordonata religiei se dizolva de fapt intr-o ,,gramada de minciuni, de absurditati, de contradictii''. In numele ratiunii si al omului, materialistii francezi au luptat cu pasiune si daruire contra teologiei si religiei, pentru emanciparea spirituala a omenirii.
Pana la aparitia marxismului, ateismul lor reprezinta tot ce se putea face in acest sens de pe platforma unui materialism mecanicist si de pe pozitiile de clasa ale burgheziei.
Ateismul materialistilor francezi din secolul al XVIII-lea, de o uriasa importanta istorica, are insa o serie de limite, comune de altfel intregului ateism premarxist.
Fara a vedea si radacinile sociale ale religiei, criticii premarxisti ai acesteia nu au putut sa indice adecvat si in totalitatea lor caile si mijloacele de inlaturare a religiei. Ei ca toti reprezentantii ateismului premarxist, credeau ca simpla instruire a maselor poate sa duca la disparitia religiei. Nu si-au dat si nici nu-si puteau da seama ca numai prin inlaturarea relatiilor de exploatare, a proprietatii private se creeaza climatul social determinat care permite disparitia treptata a religiei.
Materialistii francezi ai secolului al XVIII-lea, ca si inaintasii lor, precum si cei care i-au urmat pana la aparitia marxismului, lipsiti de o conceptie stiintifica asupra vietii sociale, nu au putut descifra fenomenul religios in integritatea lui.
Fara indoiala ca in ciuda limitelor un urias rol in istoria ateismului l-au avut Ludwig Feuerbach, care intr-o serie de lucrari ca ,,Esenta crestinismului'' a afectuat o ampla analiza indeosebi asupra caracterului antropomorfic al reprezentarilor religioase.
Feuerbach, negand existenta vreunui sentiment religios, arata ca radacina credintelor in divinitate se afla in felul specific in care conditiile de viata se reflecta in constiinta
oamenilor.
