Exista o specie de fotografi deprinsi sa surprinda ( din umbra) lucruri neterminate, nelansate inca sau atitudini necenzurate (nonconformiste) a unor personaje publice, obtinind sume consistente din aceasta ( neputind fi pedepsiti de vreo lege antipaparazzi, intrucit se considera ca scopul urmait nu este santajul, ci exclusivitatea!).
In caz contrar (vezi cazul lui Dan Diaconescu de la OTV, condamnat la 5 ani inchisore pentru santaj!) bratul lung al Legii ii ajunge si pe ei. Numiti, eufemistic, paparazzi, acestia au faima de vinatori fara scrupule, gata oricind sa intre cu bocancii in viata intima a oricui. Cele mai vinate sunt personajele din lumea showbiz-ului, politicii sau automobilismului. Nu exista model nou de masina, lansare de film, compozitie muzicala, fragment din viata cuiva, intilnire politica sau de afaceri care sa nu apara cu zi, cel putin, inaintea vernisarii acesteia, in ziare, reviste sau pe ecranele televizoarelor, ilustrata de fotografii spion, de filmulete neregizate, de inregistrari video, scazind, bineinteles, din solemnitatea si interesul evenimentului ( daca se mai lanseaza ulterior!).
”Uneori, spunea Freidrich Nietzche, oamenii nu vor sa auda sau sa vada adevarul deoarece nu vor sa le fie distruse iluziile”. Molière explica pe ce se bazeaza, de fapt, succesul paparazzi-lor: ”Oricite calitati am avea, lumea se uita la defecte”, iar Umberto Eco gaseste explicatii si pentru determinarea lor: ” Nimic nu ii da mai mult curaj unui om fricos decit frica altuia!”.
