Contemplam adesea asupra ideii de fericire. O intoarcem pe toate partile, o sucim, o invartim si, nu stiu daca stie cineva sa imi spuna in ce se masoara fericirea. Cum ne dam seama, de fapt, ca traim un moment de fericire? Oare, atunci cand spunem ca suntem fericiti, este chiar fericire sau doar o banala obisnuinta? Nu stiu cata lume a stat sa gandeasca lucrurile astea, dar mie, personal, mi s-a intamplat sa ma intreb adesea daca, chiar sunt fericita sau doar obisnuita cu starea bine pe care o traiesc.
Pana la urma, n-am gasit ce sa-mi raspund. Cred ca fericirea, nu se masoara in nimic. Chiar si momentele alea de nou, nu dau o stare reala de fericire ci, mai degraba, un sentiment de emotie si incantare in acelasi timp. Zice-se ca fericirea este de fapt o stare sufleteasca intensa si deplina. Dar, de unde stim ca nu este doar emotie puternica, pentru ca se traduce oarecum in aceiasi termeni? Inca nu am aflat raspunsul nici la asta. Dar cand o sa-l aflu, promit sa astern cateva ganduri. Pana atunci, sa ne bucuram de momentele noastre “fericite” si...sa ne revedem cu bine.
