Violenta moderna si apusul democratiei

Violenta sistematica intre oameni si violenta asupra inutilitatilor absurde ale tehnicii: acesta va fi inceputul propriu-zis al vremurilor noua, al vietii normale si usoare. Dar violenta este numai o aripa a nobilului front; cealalta este misticismul. Duhul blandetii in care se imbraca acesta ne face sa uitam lesne inrudirea lor profunda.

Amandoua aceste metode elementare de viata se nasc din osteneala inteligentei, din resentiment impotriva greutatilor complicate ale tehnicii intelectuale si manuale. Pofta irezistibila de satisfactie simpla, imediata, usoara, este cuibarul in care clocesc deopotriva misticismul si violenta. Sufletul primitiv se razbuna, animalul vrea sa muste, sa urle, sa se scarpine, sa motaie si sa viseze, asa cum ii cere viata profunda a maruntaielor. Intre toate greutatile neintelese care apasa omul civilizat, cea mai nesuferita, poate, este acea stiintifica; nici o alta nu-l supune la o asa puternica denaturare. Sa desfaci atentia cu totul de apetiturile elementare, fiziologice ori sociale, pentru ca s-o fixezi asupra existentei lucrurilor, independent de raporturile acestei existente cu dorintele si nerabdarile tale, este o fapta fundamental perversa. De aceea, omenirea normala, poporul, ca si boierii, dispretuiesc, mai mult sau mai putin politicos, aceste apucaturi, le trateaza de curiozitati si rad de dansele. Boierii sunt ocupati sa domneasca, poporul ravneste sa le ia locul, intre aceste tabere, absorbite de functiuni asa de serioase si constiente de importanta lor, sta omul teoretic, tolerat foarte de sus si protejat fara exagerare, cateodata urat, totdeauna nitel ridicul. Atitudinea teoretica este jignitoare si subversiva, fiindca-si permite sa se indoiasca si sa critice, fara nici un respect de puterile societatii, fara frica de efectele indoielilor si negatiilor sale. Adevaratul tip teoretic are o rezistenta intelectuala suparatoare, este dar putin sugestibil, nu formeaza usor masa si-i greu de disciplinat. insemnati ca omul normal modern, incurcat de rezultatele palpabile ale tehnicii, si-a facut numaidecat formula de consolare: nu in capul si in laboratoriile savantilor, ci in atelierul si la masa tehnicianului practic se fac inventiile utile, se creeaza valori serioase! Evident: omului normal procedura stiintifica trebuie sa-i apara ca o sicana absurda, ca un moft pueril; concluziile ei sunt obisnuit fragmentare, complicate, fara utilitate imediat palpabila, si mai cu seama, neinteligibile, il plictisesc deci mortal. stiinta incepe a trezi publicul atunci cand promite sa repare in zece zile plamanii cei mai gauriti de oftica, sa dea legatura comoda cu planeta Marte si capacitate de flirt consecvent septuagenarilor, sau sa invie mortii cu injectii de adrenalina. Apoi, se intelege, trage fiecare cu urechea cand prin culoarele laboratoriilor miroase a rost de afaceri. Dar atentia si intelegerea ajung la paroxism cand vine vorba de comunicare directa cu raposatii, de ploaie cu flori si fructe din lumea cvadridimensionala, ori cand spiritul actual al unui financiar se restrange amabil si face loc, in corpul d-sale, spiritului transcendent al lui Caragiale. Ce profund idealist si dezinteresat trebuie sa fie fondul naturii omenesti, deoarece chiar genii eminent practice cad sub farmecul nobil al spiritismului!... si in care parte este cursul valorilor mistice atat de ferm ca la anglo-saxoni? Unde-i centrala Burselor religioase, unde se trag atatea candide cecuri asupra infinitului ca la dansii?

Astept din zi in zi ca aceasta minunata combinatie de geniu practic cu geniu mistic sa organizeze o Bank of religious business5, cu ghiseuri perfect amenajate, pentru Astral, Prana, Kama-Rupa, Manas, Budhi, Atma... Sa nu uitam ca astazi energia si ordinea britanica fundeaza o ratiune sociala impreuna cu Asia, cuibul neistovit al religiilor, ca si al molimilor si verminei! Acolo, in sfanta Indie, venerabila Annie Besant, in relatii directe si cotidiane cu Fiinta Suprema, cultiva, libera de scrupulele nesanatoase ale inteligentei pamantesti, spanacul mistic, tropical, colosal, si ingrijeste cu zel evlavios de circulatia prompta si imbelsugata pe piata universala a acestei minunate plante depurative, cu care se vor curati radical spiritele de otravurile stiintei si filozofiei oficiale, cu care poate se consoleaza chiar corpurile de lipsa tot mai mare, pe piata materiala, a comestibilelor vulgare.