Prietenie pe viata

...sau nu.

Relatiile de prietenie se incheaga greu: mai intai contactul vizual, apoi conversatia si in, cele din urma, castigarea increderii. In prietenie avem nevoie de foarte multa arta. Nu orice vietuitoare ne poate deveni prieten, asa cum noi nu putem fi prietenul oricui. Exista foarte multi oameni care ne cred prieteni, dar noi ii tratam ca pe niste cunoscuti, fara obligatii si cu minime rezerve.

Prieteniile se leaga mai ales in anii de studiu, atunci cand prejudecatile sunt aproape nule si inca nu avem creata o parafa. Noptile pierdute in biblioteci, dar si in cluburi, plimbarile de pe malul Herastraului si iernile geroase cand imparteam aceeasi patura sunt amintiri care leaga `o prietenie pe viata`.

In astfel de relatii, un rol esential este jucat de toleranta. Pornirile acide au nevoie de cenzura pentru ca o singura scanteie poate provoca drumul sigur catre singuratate. Prietenii nu sunt multi si nici nu trebuie sa fie. De ce? Pentru ca nu poti povesti o aventura intima unui numar nedefinit de persoane si aceasta sa ramana totusi un secret.

Prietenii sunt alesi `pe spranceana` si doar cei mai buni vor primi coronita amicitiei.